Badica Traian, uratura traditionala

Aho, aho copii şi fraţi, 
Staţi puţin şi nu mânaţi, 
Lângă boi v-alăturaţi 
Şi cuvântu-mi ascultaţi: 

S-a sculat mai an bădica Traian, 
A încălecat un cal laur, 
Cu nume de Graur, 
Cu şaua de aur, 
Cu frâul de mătasă 
Cât viţa de groasă, 
Cu coama de argint 
De ajungea până la pământ. 

Mânaţi măi: hăi, hăi ! 

Ş-a pornit la arat, 
La arat şi semănat. 
Brazdă neagră răsturna, 
Grâul roşu semăna, 
Cu boroana boronea 
Grâu-n urmă răsărea, 
Cu graparul grapa, 
Grâu-n urmă înspica. 

Ia mai mânaţi măi: Hăi - Hăi! 

La lună, la săptămână bădica Traian 
Într-o dimineaţă s-a sculat 
Pe cal a încălecat 
Şi la câmp a alergat 
Să vadă de-i grâul copt. 

Grâul era copt răscopt 
Numai bun de pus în snop. 
De trei ori lanul a înconjurat, 
Trei spice în mână a luat, 
În palme le-a frecat, 
În buze le-a suflat, 
În băsmăluţă le-a legat 
Şi acasă la femeie a alergat. 

Mânaţi măi: Hăi, Hăi! 

- Măi femeie, măi femeie, 
Grâul nostru o să pieie. 
- Taci, bărbate blestemate, 
Nu te îngrijora, 
Că te-i duce la târg la Soroca, 
Unde se vinde fierul cu oca 
Şi-i face seceruice mărunţele 
Pentru fete tinerele, 
Seceruici cu mănunchi de tei 
Pentru flăcăiaşi holtei 
Seceruici mai zgrunţuroase 
Pentru babe grebănoase. 

Mânaţi măi: Hăi, Hăi! 

S-a dus bădica Traian la târg la Soroca, 
Unde se vinde fierul cu oca. 
Dă pe uliţa cea mică, 
Nu găseşte nimică, 
Dă pe uliţa cea mare 
Şi-ntâlneşte un meşter mare, 
Cu luleaua-n dinţi, cu doba-n spate, 
Plin de toate. 

- Măi dobare, meşter mare, 
Fă-mi seceruice mărunţele 
Pentru fete tinerele, 
Seceruici cu mănunchi de tei 
Pentru flăcăiaşi holtei, 
Seceruice mai zgrunţuroase 
Pentru babe grebănoase. 

Secerele s-au gătit, 
Pe la toţi le-au împărţit 
Şi la lucru s-au pornit, 
Şi la lucru mi s-au dat, 
Mi s-au dat la secerat, 
Cu dreapta secerau, 
Cu stânga mănunchi făceau, 
Cu amândouă snopi legau 
Şi în clăi îi aşezau. 

Ia mai mânaţi măi: Hăi, Hăi! 

Bădica Traian loc de arie căta, 
Loc de arie şi-a găsit 
La capătul pământului, 
În bătaia vântului. 
A ales nouă iepe - sure iepe, 
De nouă ani sterpe, 
Cu copitele crăpate, 
Cu măligă astupate, 
Cu fâşii legate, 
Pe unde călcau 
Pământul prăbuşeau. 
Şi le-a pus la treierat, 
Cu copitele spicele fărâmau, 
Cu nările vânturau, 
Cu cozile felezuiau, 
Cu botul în saci puneau. 

Mânaţi măi: Hăi, Hăi! 

A încărcat 12 care mocăneşti 
Şi 12 boiereşti 
Şi le-a dus la moară la Hârlău 
Unde se macină încet şi rău 
Şi-a dat de-un morăraş 
Cu chica toporaş: 
- Măi morare, măi morare, 
Hătu-ţi mama cui te are, 
Până mâine dimineaţa 
De nu-mi va fi făina rece ca gheaţa 
De mână te-oi apuca 
Peste moară te-oi arunca 
Şi guzganii te-or mânca. 
A doua zi dimineaţa
Făina era rece ca gheaţa. 

Mânaţi măi: Hăi, Hăi! 

Când vedea boii venind, 
Carele scârţâind 
Şi flăcăii chiuind, 
Lelea Tamara a alergat în cămară 
Şi-a găsit o sită rară, 
A alergat din cămară-n casă 
Şi-a găsit o sită dească. 
A cernut un sac 
Şi-a făcut un colac, 
Un colac mare rotat 
Pe piatra morii măsurat 
Cu zahăr zăhărit 
Pentru noi plugari gătit. 

Opriţi măi: Aho, Aho! 

Am mai ura, am mai ura, 
Dar nu suntem de ici-colea, 
Da suntem de la Mitoc, 
Unde-ngheaţă apa-n toc 
Şi găluştele la foc, 
Iar motanul cotonog 
Într-un fund de poloboc! 

Am mai ura, am mai ura, 
Dar nu suntem de ici-colea, 
Da suntem de la Ciuca-Buca 
Unde se face mămăliga cât nuca 
Şi-o păzesc 12 cu măciuca. 
Când am dat să iau o fărâmitură, 
mi-a tras unul o dispicătură 
De mi-au sărit toţi dinţii din gură! 

La anul şi la mulţi ani!