FERICIREA TI-O FACI TU!

Ce sa faci pentru a fi fericit/a

Vorbind despre fericire riscam sa ne intristeze gandul ca suntem atat de departe de ea si ca vremurile nu ne ajuta sa traim cu bucurie viata.

Adevarat, nu este usor sa ne rupem de stereotipiile mentale care ne invata ca, ar trebui sa fim nemultumiti cand avem probleme si, sa cautam fericirea doar in spatiul satisfactiilor. Dar, nicaieri nu scrie ca aceasta mentalitate este corecta sau, ca aduce mai multa fericire. Dimpotriva. Ne-a transformat intr-o populatie de pretentiosi, inchistati, rigizi, ajungand  sa pretindem vietii sa ia forma asteptarilor ori pretentiilor noastre.

Pana la urma, unde este fericirea? Acolo unde o cauti si de unde, la un moment dat, ar putea sa nu mai vina? Sau este peste tot daca stii sa o primesti?

Da-ti voie sa fii fericit, nu te mai conditiona!

Poti fi fericit in orice conditii. Sa fii convins de asta. Miliarde de oameni au dovedit-o, de-a lungul istoriei umanitatii. Chiar si in spitale, in azile, in detentie, in lupta, s-au putut bucura de viata, au putut trai momente inaltatoare, de fericire, seninatate, speranta sau iubire. Au dovedit ca, fericirea clipei nu poate fi alungata, ca si in cele mai mizere conditii, inima omului o recunoaste.  Si asta dovedeste ca fericirea nu depinde atat de mult de circumstante, de ceea ce avem/posedam sau de ceea ce ne lipseste. 

Noi suntem cei care dam prea multa atentie conditiilor, ambientului (important dar nu determinant).  Este adevarat ca limitele noastre pot fi greu incercate de unele situatii – de aceea datoria noastra este de a ne crea in viata un mediu cat mai prielnic evolutiei. Dar asta nu trebuie sa ne limiteze relatia cu fericirea. Pentru ca, in ultima instanta, fericirea isi face loc si in cele mai aspre situatii.

Daca, in acest moment ne lipsesc o gramada de facilitati sau bucurii, nu trebuie sa tinem fericirea la distanta. Pentru ca, ea nu depinde de ce avem sau ce reusim sa pastram in viata noastra. Pentru ca, fericirea nu are legatura cu a avea ceva. 

Ci cu a fi intr-un anumit fel care sa permita fericirii sa se instaleze.

Acest fel se refera la deschiderea pe care o ai fata de fericire. Deschidere posibila, doar daca ai mereu inima usoara, sufletul impacat si senin in orice conditii, oricat de grele. Pentru fericire trebuie sa fii mereu deschis. Altfel, neajunsurile vietii ajung sa para de zece ori mai mari.

Fericirea este mai mult decat o emotie de incantare sau bucurie, mai mult decat o relaxare ce atrage pe moment satisfactia.

Fericirea adevarata, este o stare de spirit si nu are legatura cu manifestarea spontana si temporara a rasului, cu bucuria zgomotoasa sau cu excitarea simturilor. Pentru ca, a fi fericit, este o asezare interioara a fiintei tale, un mod de-a fi, indiferent de situatiile de viata prin care treci si, pe care trebuie sa le rezolvi. Le rezolvi din aceasta stare de seninatate si bucurie interioara – si o faci mult mai bine, decat prin incordare permanenta, din perspectiva spaimei, regretelor, rusinii, furiei sau a ambitiei pure.

Starea de fericire interioara iti ghideaza felul in care vezi si abordezi viata, te ghideaza in alegerea scopurilor, te ajuta sa iti modelezi drumul in viata. Ea nu e o iluzionare, o incantare indusa ce te rupe de realitate ci, un alt mod de a aborda existenta. Imaginati-va ca avansati in cariera, nu din perspectiva celui ce doreste sa se puna la adapost pe viitor si sa aiba o pozitie cat mai „acoperitoare” (motive ce sunt alimentate de ingrijorari sau frici) ci, de pe pozitia omului fericit interior, care sesizeaza si isi valorifica sansele, cu seninatate si incredere, cu larghete a inimii.

Fericirea interioara nu e un narcotic si nu iti pierde luciditatea, nu te rataceste in labirintul iluziilor. Pentru ca ea este expresia spiritului tau, atotcuprinzator, omniscient si omnipotent – Scanteie din Divinitate. 


Sunt fericit daca…

Cei mai multi dintre noi, conditioneaza fericirea de indeplinirea unui obiectiv. De cele mai multe ori, o idee de acest tip se plimba prin mintea noastra: „Voi fi fericit daca termin proiectul, am posibilitati sa avansez ierarhic”. „Voi fi fericit daca voi avea bani – cu acestia imi voi cumpara o excursie in Tahiti si voi fi fericit”. „Voi fi fericita daca imi va arata ca ma iubeste” etc.

Dar nimic nu garanteaza ca, daca termin proiectul sau daca plec in Tahiti, automat voi fi fericit. Chiar daca ating tintele, pot fi extrem de nefericit. Plus ca, pana imi ating obiectivul, voi fi nefericit, deoarece, evident, in acest moment nu sunt fericit daca ma gandesc la o fericire viitoare. Proiectarea fericirii in afara noastra si conditionarea ei, suprima din start accesul la fericirea de facto, imanenta.

Aceasta este maniera cea mai dezastruoasa de a ne fura singuri caciula. Practic, vorbim aici de un tipar mental care, la un moment dat, se transforma intr-un mecanism subtil ce ne controleaza viata, mecanism pe care nu-l „vedem” cand porneste, de care nu suntem deloc constienti (am si alte exemple de mecanisme nevazute care ne controleaza si ne conduc viata, despre care voi vorbi in noul curs pe care il voi inaugura in toamna – la timpul potrivit va voi anunta)

Asadar, trebuie sa imi gasesc fericirea inainte si independent de indeplinirea obiectivului. Altfel, risc sa contaminez rezultatul cu nefericirea mea prezenta. In plus, instalarea in starea de gratie a fericirii ma va pune in armonie cu mine insu(a)mi si cu lumea, si imi va inspira orice idee si actiune. Acestea nu vor putea fi decat armonioase si lipsite de orice agresivitate, pentru ca ele izvorasc din iubire si acceptare, din fericire si impacare. Asta nu inseamna insa, ca acele actiuni si idei vor fi aprobate de toata lumea. Ci ca, reactiile la ele vor fi primite cu aceeasi stare de toleranta, pornita dintr-o inima impacata si fericita. Iar asta are darul de a nu perpetua dezbinarea, invidia, competitia sau agresivitatea.

Fericirea, adevarata libertate interioara!

Fericire inseamna libertate interioara – sa incetezi sa depinzi de motivele nefericirii tale.

Starea de fericire, te face liber de constrangeri, frontiere, conventii, interdictii chiar daca ele, intr-un plan al realitatii, continua sa existe.

Cand simti ca sufletul este inundat de fericire, toate constrangerile inceteaza sa-ti mai faca rau (chiar daca persista, pereceptia ta se schimba, scotandu-te din starea de victima pasiva); tu incetezi sa crezi ca starea ta interioara depinde de ele, spiritul tau trece dincolo si vede cauzele lucrurilor, perspectiva asupra vietii se schimba. Deodata, suferinta, zbaterea sau prizonieratul tau, desi pot continua sa existe si esti deplin lucid in privinta asta, nu mai au putere asupra inimii tale, asupra felului in care te simti. De aceea, noul mod in care gandesti rezolvarea, nu se mai inradacineaza in solul disperarii ci al fericirii interioare care, gaseste imediat drumul spre libertate, avand puterea sa genereze solutii.

Conform Legii Rezonantei, bucuria si libertatea interioara te vor ghida spre libertatea exterioara. Frica si ambitia interioara, te vor indrepta spre situatii, care vor atrage situatii generatoare de frica si ambitie, in exterior.

Este extrem de important in ce sol ne ancoram radacinile atitudinilor, alegerilor, comportamentelor si ale gesturilor noastre.

Sa stam putin si sa reflectam – sunt ele infipte in impacare si bucurie interioara, in Sine, ori sunt in solul subtire si superficial (desi pare rezistent doar pentru ca e dur, inchistat) al fricii, ambitiei si atentiei incordate, al competitiei?



Fericirea lui „ A FI”

Am vazut muribunzi, fericiti ca primeau o imbratisare, cersetori, care zambeau la primirea unui gest de atentie, am vazut oameni singuri bucurandu-se de pomii din parc, cenobiti, fericiti ca se pot ruga. Fericirea depinde mai mult de o stare de spirit: un amestec de deschidere, incredere, luciditate, voiosie, bunavointa, creativitate, imaginatie, iubire. Iar acestea, nu sunt determinate de ce avem, de confortul nostru material (uneori confortul excesiv chiar le impiedica). Desigur ca, daca ti-e frig te gandesti in primul rand, la un adapost si la imbracaminte mai groasa. Dar te poti gandi sa ti le procuri si fara sa mentii in inima ta nefericirea. Ti le procuri, pentru ca vrei sa le ai pentru supravietuirea ta si nu pentru ca vrei sa scapi de nefericire. 

A fi lipsit de cele necesare si a fi nefericit sunt doua aspecte distincte. Lipsurile nu sunt indisolubil legate de nefericire, si nu trebuie sa sa ne simtim obligati sa fim nefericiti, numai pentru ca suferim diverse lipsuri materiale in viata. Chiar cand presiunea culturala ne impinge sa ne simtim mizerabil pentru aceste lipsuri. 



Daca nefericirea ar fi strict legata de lipsuri n-am mai fi niciodata fericiti – mintea oricum ne este educata/manipulata in sensul consumismulu,i si ne face sa dorim in permanenta lucruri, pe care nu le putem obtine (cel putin nu imediat) si de care, in mare proportie, nici nu avem de fapt nevoie. 



Fericirea ta, este responsabilitatea ta -si asta, nu depinde de circumstante

Oamenii au dovedit si dovedesc faptul ca, si in cele mai grele conditii si nevoi, fericirea a fost si este posibila. 

Cu cat ti se pare ca suferi de lipsuri mai mari, cu atat ar trebui sa cauti mai intens fericirea interioara. Mentinerea nefericirii  doar te incurca prin generarea gandurilor negre ce te infasoara intr-un „bandaj” intunecat, ce atrage apoi, situatii din ce in ce mai dramatice.

Daca vrem sa ne facem un bine cand ducem lipsuri, atunci, trebuie sa continuam sa ne straduim pentru confort dar fara sa ne lasam contaminati de nemultumire si nefericire.

DAR ASTA NU INSEAMNA, SA NE HIPNOTIZAM, CONVINGANDU-NE CA SUNTEM BINE !

Pentru ca asta ne va aduce si mai multa nemultumire: negarea realitatii traite creandu-ne o proiectie falsa, contrara intuitiei noastre. Ideea nu este sa ocultam/contrafacem realitatea palpabila, ci sa ne pozitionam mai tonic fata de ea si sa nu o lasam sa preia conducerea.

Pentru ca nu circumstantele ne fac fericiti, ci modul in care decidem sa le traim.

Nu contesta nimeni existenta dramelor autentice, a poverilor reale. Dar datoria noastra este de a lupta cu toata fiinta pentru a le face fata. Putem avea doua reactii:

–        dam putere dramei asupra noastra si ne lasam coplesiti de nefericire

–        ne scuturam de poveri (sau chiar rezistam sub ele), necontaminandu-ne de virusul nefericirii, care ne condamna la moarte sufleteasca. Iar un om, mort sufleteste, poate face cele mai mari rele, la adapostul propriei sale drame, poate lua cele mai proaste decizii sau, se poate lasa folosit de ceilalti, considerand ca oricum sansele lui sunt inchise, invitand prin asta, la abuzuri asupra persoanei sale.

De aceea, de fiecare data cand suntem gata sa ne declaram nefericiti sa ne aducem aminte ca, fericirea este in primul rand data de starea noastra sufleteasca si nu de conditiile traite. 

A avea grija de fericirea ta nu este egosim.

Iar fericirea ta nu depinde de ce ai ci, de cum esti in viata ta.

Fericirea poate aparea in cele mai negre conditii de trai. Dar asta nu inseamna sa fim total neglijenti cu conditiile in care traim. A avea grija de viata noastra, fara sa ne conditionam insa prin comoditati de tot felul, este o datorie fata de noi insine. Faptul ca, putem trai fericirea in orice conditii, nu inseamna sa ne traim viata oricum, sa fim neglijenti si nerespectuosi fata de spiritul nostru. Lipsa de respect, iubire si grija de sine ne arunca in obscurantismul constiintei. Felul in care ne tratam viata, are impact asupra vietii celor din jur: neglijenta noastra poate deveni povara altora sau, un model neconstructiv pentru unii. Lucrul acesta s-a intamplat de fiecare data cand oamenii, inainte de a-si educa personalitatea, au copiat actiunile marilor inteleptiti (ce-si traiau viata intr-o aparenta neglijenta materiala) lipsindu-le fondul intelegerii, dar si modelarea personalitatii – fac aceasta precizare mai ales celor ce au pasit deja pe un drum spiritual.

Cand sufletul tau este fericit (fara nici un motiv, ca o stare a sa de a fi) nu te mai poti considera victima nimanui, nici a vietii, si vei avea mereu, cea mai pozitiva si constructiva pozitie. 

Fericirea care vine din fiintare, este adevarata fericire pentru ca ea nu dispare la primul neajuns si nu depinde de circumstante. 

Nimeni nu te poate face fericit in afara de tine!

Este adevarat, multe persoane iti pot oferi atentie, iubire, incredere, sustinere dar, esti fericit langa ele doar daca, tu, in inima ta, esti fericit si daca nu astepti sa obtii fericirea prin ele. 

Oamenii cu adevarat fericiti, daruiesc incredere, respect si iubire semenilor lor, fara sa depinda de raspunsul afectiv al acestora. Pentru ca au tot ce le trebuie in propria inima.

Faptul ca, putem gasi resurse interioare sa stam alaturi de oricine, nu ne obliga sa fim neglijenti cu relatiile noastre. Dar, criteriul dupa care ne alegem apropiatii, nu are de ce sa fie cantitatea de fericire pe care ei ne-o furnizeaza. Ci comuniunea pe care o putem crea cu ei, rezonanta, bataia la unison a inimilor.

Alegeri nefericite

Uneori facem alegeri care ne ingreuneaza mult fericirea, care ne plaseaza in adevarate inchisori. Si avem senzatia ca, doar scapand din acele inchisori, mai putem fi fericiti. Din pacate nu este asa. Cand, din diverse motive, (si asta e o discutie separata: cum de ajungem sa ne cream inchisorile) ajungem sa o zbarcim rau de tot, suntem datori ca, in timp ce ne eliberam din situatia nepotrivita, sa cautam sa gasim fericirea in inima noastra. Cand spun fericire, nu ma refer la acea stare euforica, de veselie exuberanta. Exista si fericiri in surdina, mai calme si mai intelepte, mai lucide si mai practice. Asadar, daca nu gasim fericirea in interiorul nostru in procesul eliberarii, riscam ca, odata eliberati din drama, sa o recream, dupa un timp, in viata noastra, cu alte personaje. Faptul ca ne-am gasit siguranta, seninatatea si puterea inca din timpul dramei, garanteaza si ca vom iesi din ea (pentru ca, exact trasaturile intarite de echilibrul interior sunt cele ce ne ajuta sa ne eliberam) dar, si ca ne vom reface viata, fara sa recream situatiile nefericite.



Aceasta minunata nefericire!

De multe ori, nefericirile exercita un magnetism paralizant – ventuzati de ele, prizonieri ai suferintei, ajungem involuntar, sa le mentinem si le perpetuam, sabotand propria salvare. Ele sunt raul cu care ne-am obisnuit, mai sigur si confortabil emotional decat eliberarea si asumarea puterii personale.

Plangerile, reprosurile, regretele, criticile, nemultumirile, terorile,ajung sa faca parte atat de mult din viata si indentitatea noastra de victime incat,renuntarea la ele,ne-ar arunca, deodata, in spatiul libertatii de alegere si al schimbarii.

O putere,pe care n-am experimentat-o inainte,pentru ca,daca am fi facut-o,am fi iesit demult din rolul de victime, ne-am fi extras din nemultumirile si durerile ce ne faceau nefericiti. Necunoasterea acestei puteri,ne face sa ne folosim fortele si energia in a suporta mai bine calvarul nefericirii,decat in cautarea iesirii din labirint.

Apoi, mai este si atasamentul magnetic de tot contextul victimizant, de personajul care am devenit,impreuna cu toate limitarile sale (nu pot sa plec pentru ca am obligatii, nu pot sa fiu liber pentru ca trebuie sa am grija de altii, nu am finante sa ma descurc singur, sanatatea nu ma mai ajuta, prietenii m-au parasit etc.).

Acest personaj abuzat imi ofera o identitate, uneori si un statut moral si,poate atrage chiar sustinere ori admiratie – cei ce se sacrifice,sau sunt victime,atrag rapid atentie si compasiune, chiar daca nu suficiente pentru eliberare (nici nu este asta intentia). O victima salvata,va recrea adesea situatii victimizante sau,va cadea povara pe capul salvatorului. Pentru ca,victima este obisnuita sa supravietuiasca intr-un tipar chinuitor. Ca acele persoane salvate din strada,ce isi recreaza,in interiorul unei case decente,conditiile mizerabile din care au fost scoase. Pentru o salvare autentica devictimizarea trebuie facuta inainte de salvare. Puterea si fericirea interioara trebuie gasite inainte de eliberare.

De multe ori suferinta aduce avantajele ei. Compasiunea, mila, atentia, superioritatea morala, sentimentul bunatatii sufletesti, al inteleptei cedari, al sacrificiului de sine. E greu sa renunti la aceste trasaturi,cand ele au fost asociate dintotdeauna cu virtutile cele mai inalte. Ar insemna,ca intreaga ta valoare sa dispara si ca,intreaga ta suferinta sa fi fost degeaba. Ca identitatea ta de om virtuos sa se naruie. Unde ma pui ca apoi,trebuie s-o iei de la capat, alegand o libertate care aduce din nou lupta pentru afirmare, pentru iubire si apreciere, pentru pastrarea lucrurilor bune din viata ta.

Suferinta este indiscutabila si autentica. Dar autocondamnarea,la o viata de suferinta prin suportare resemnata si prin promovarea sacrificiului de sine,depaseste pana si intentiile abuzatorului. Devictimizarea trebuie facuta din interiorul contextului neplacut. Acolo se naste cel puternic, iubitorul de libertate personala, cel dornic sa isi traiasca viata demn si plenar.

Uneori, iesirea din inchisoare se face in suflet si in minte,inainte de a iesi cu trupul. Corpul se eliberaza ultimul, ca o consecinta a libertatii gasite de inima si mintea noastra.

Inainte schimbam felul in care gandim viata noastra si felul in care simtim ca meritam sa alegen o alta viata.

Regretul nu ne ajuta cu nimic. A regreta,inseamna sa mergi inainte,privind inapoi. A incerca sa recuperezi ce ai pierdut,nu te ajuta cu nimic – ar insemna sa cauti mereu trecutul ratat (in speranta corectarii sale),in viitorul spre care te indrepti. Solutia este,sa traiesti viata care vine cu ceea ce esti acum – puterea, bucuria si increderea eliberarii.

Fericirea din Tine Insuti

La nivelul spiritului, Sinelui, toti suntem identici, mici divinitati intrupate. Dar asta nu inseamna ca toti manifestam in acelasi grad divinul launtric sau ca traim in contact cu Sinele – mereu asta depinde de libera alegere si de inteligenta de a nu crea contexte care ne  ingreuneaza manifestarea liberului arbitru. Ceea ce ne deosebeste intre noi sunt trasaturile fizice, temperamentul si personalitatea (adica tot ce a rezultat in urma impactului cu viata).

Radacina fericirii este acea stare de constienta deplina a propriei persoane, in multidimensionalitatea sa, intelegand atat partea superficiala (personalitate, temperament – atitudini, convingeri) cat si partea profunda. Constienta deplina o ai cand intri in contact cu Sinele. Sinele este stratul cel mai profund al fiintei tale, cel care te pune in contact cu Divinitatea. Se poate spune ca starea de fericire absoluta o traiesti doar cand iti revelezi Sinele.

Cum sa ne mentinem sentimentul de fericire in orice circumstante? 

In planurile emotional, mental, sufletesc:

-          da-ti voie sa fii fericit, nu te mai conditiona!

-          primeste cu bucurie fiecare zi din viata ta si daruieste-te vietii cu increderea ta

-          alege liber acele putine lucruri care iti mentin un mediu favorabil gasirii fericirii interioare – nu ai nevoie de prea multe pentru a fi fericit

-          fericirea te ajuta sa mergi mereu inainte – ia aminte cand viata ta sta pe loc si apar repetitiile, pretentiile, fricile, rusinea pentru ca atunci lasi fericirea sa plece

-          fericirea nu inseamna ca totul iti merge bine, ci ca nu te pierzi pe tine insati cand lucrurile merg prost, ca mereu stii drumul spre tine insati

-          nu lasa fericirea ta in mainile altora, sa decida ori sa aleaga altii feicirea ta, sau sa te simti fericit doar daca altii fac ceva anume ca tu sa te simti astfel,pentru ca atunci, oricat de bine ar fi, vei trai imaginea despre fericire a altora;

-          ne cream o imagine despre fericire si o traim pe aceea, nu fericirea absoluta; dar macar alege-ti propria imagine despre fericire, si te vei apropia mult de fericirea interioara, absoluta; fericirea absoluta nu are imagini si e orice imagine si traire, este totul, asa cum e;

-          mentine-ti mintea in pace si alunga gandurile de repros, regret, judecatile critice la adresa altora sau la adresa vietii, ia lucrurile asa cum sunt ca sa le poti apoi schimba;

-          pastraza-ti credinta in forta vietii si in Destinul tau; imagineaza-ti viata facand parte dintr-un Plan mai mare, vezi lucrurile in ansamblu: in felul acesta necazurile curente iti vor aparea la dimensiunea lor reala,adica foarte mici in contextul larg al rostului destinului tau;

-          renunta la castigurile provenite din nefericire: superioritate morala, gasirea unui sens in suferinta, subordonarea in fata suferintei din autopedepsire pentru vini exagerate, acceptarea suferintei ca metoda de purificare a sufletului, iluzia ca suferinta face parte din pachetul onorant al iubirii neconditionate etc.

In plan fizic:

-          relaxeaza-te inainte de orice ai de facut si simte bucuria din interiorul acelei actiuni – numai asa ea va reusi si iti va oferi energie,in loc sa iti consume energia vitala;

-          deconecteaza-te prin miscare – asta te va ajuta sa cureti corpul energetic de reziduurille dizarmonioase;

-          cand te simti incarcat, un dus rapid cu apa calda iti va restabili echilibrul auric – si un simplu spalat pe fata, cu mana uda trecuta prin par, precum si spalatul talpilor, te poate ajuta;

-          conecteaza-te la natura – rezerva-ti cateva ore petrecute in sanul naturii: un parc din apropierea casei, o mica padure, un crang, o plimbare pe un camp deschis, contemplatia pe malul unui lac, atingere aunui copac, sunt remedii rapide pentru indepartarea emotiilor si gandurilor ce ne pot ecrana Sinele, accesul la fericirea interioara;

-          alege hrana care aduce in corpul tau sanatate, vitalitate, energie;

-          asculta-ti corpul si nu-l face nefericit oferindu-i un program de viata care il imbatraneste prematur: o dieta corecta pentru nevoile si limitele sale, orele cuvenite de somn si veghe, efort fizic suficient si neexcesiv, o postura corporala corecta in fiecare moment, eliminarea ticurilor nesanatoase, un ambient cat mai sanatos pentru mentinerea functiilor sale, relaxarea necesara reincarcarii energetice